Povestea de pe pânză: Șezătoare de Sânziene la Școala de Vară 21

Ați observat vreodată cum o bucată de pânză albă se poate transforma într-o întreagă poveste? 

    Exact asta am descoperit noi, copiii de la Școala 21, în cadrul Școlii de Vară! 

     De Ziua Internațională a Iei, pe 24 iunie, în ziua de Sânziene, am lăsat pentru câteva ore telefoanele și tabletele deoparte și am recreat un obicei vechi de sute de ani: Șezătoarea.

    Pe vremuri, stră-străbunicele noastre se adunau în serile lungi de iarnă sau în prag de sărbători pentru a coase, a țese și a povesti. 

    La Școala de Vară, noi am re-creat acel spirit în mijlocul verii. Îmbrăcați în cămăși tradiționale, am transformat sala de clasă într-un spațiu magic, plin de culoare, râsete și fire colorate.

    Am învățat că IA, cămașa tradițională românească, nu este doar un obiect vestimentar frumos pe care îl purtăm la serbări. Ea este, de fapt, un cod secret, o „carte” de istorie și geometrie pe care o poți citi dacă îi cunoști secretele.

    Fiecare regiune a țării are culorile și modelele ei, iar fiecare cusătură ascunde o simbolistică profundă. Bunicele noastre nu coseau la întâmplare; ele puneau în fiecare broderie gânduri bune, protecție și dorințe:

• Linia în zig-zag sau „dintele de lup” nu era doar un decor geometric, ci un simbol de protecție împotriva spiritelor rele.

• Spicul de grâu, cusut cu fir auriu sau galben, reprezenta belșugul, bogăția pământului și speranța într-un an roditor.

• Rombul, unul dintre cele mai întâlnite semne, simboliza pământul, viața și armonia.
• Steaua cu opt colțuri era călăuza celor care plecau la drum, un simbol al luminii și al înțelepciunii.

Ce am făcut la șezătoarea noastră? Am povestit despre cum se obținea pânza de in sau cânepă pe vremuri – un proces lung și greu, care cerea multă răbdare. 

Apoi, cu acul și ața în mână, am încercat și noi să deslușim tainele punctelor de cusătură. Ne-am dat seama că e nevoie de multă concentrare (și puțină geometrie!) ca să iasă modelul perfect.

În vechime, fetele nu aveau voie să copieze modelele una de la alta, fiecare trebuia să își pună propria imaginație în cămașa ei, făcând-o unică în lume!

Printre cusături, am ascultat legende despre Sânziene – acele zâne bune ale verii – am cântat și am învățat că tradițiile nu sunt „vechi și plictisitoare”, ci sunt super-puterea noastră culturală. Ne leagă de trecut și ne arată cine suntem.

Purtând ia cu mândrie, am simțit că facem parte dintr-o poveste uriașă care merge mai departe, generație după generație. 

Iar noi, cei de la Școala 21, am demonstrat că tradițiile pot fi la fel de cool și în secolul XXI!

Coordonator atelier, prof. Violeta Solomon