CÂND COPILĂRIA URCĂ PE SCENĂ
Lectura care prinde viață prin teatru și emoție
„Eram copil și rezemam în priviri norii de primăvară.”
(Nichita Stănescu, „Epilog la lumea veche”)
Copilăria își păstrează puterea de a metamorfoza lumea, iar cartea rămâne una dintre cele
mai frumoase porți către universul cunoașterii. În bibliotecă, lectura devine întâlnire,
descoperire și emoție, iar filele deschise construiesc punți între oameni și idei. Nu întâmplător,
Jorge Luis Borges afirma: „Eu mi-am imaginat întotdeauna paradisul sub forma unei
biblioteci.” Iar Franz Kafka, într-o scrisoare adresată lui Oskar Pollak, surprinde forța de a
transforma a lecturii: „O carte trebuie să fie securea ce despică marea înghețată din noi.”
În cadrul Școlii de Vară 2026, organizată de Școala Gimnazială Nr. 21 Sibiu, s-a
desfășurat Atelierul de lectură, realizat în parteneriat cu Biblioteca ASTRA – Filiala Hipodrom.
Activitatea a fost coordonată de doamna bibliotecar Valerica Oprișanu, din cadrul Bibliotecii
ASTRA, împreună cu domnul bibliotecar Cristian Cătălinoiu, din partea școlii noastre.
Întrunirea a reunit elevii din ciclul primar și gimnazial într-un demers educativ în care
lectura s-a împletit cu teatrul, stimulând creativitatea, colaborarea și exprimarea artistică.
Personajele au prins viață, iar cartea a devenit scenă, joc și experiență împărtășită.
Momentul central l-a constituit reprezentația elevilor clasei a VI-a A, care ne-au dăruit o
adaptare scenică după volumul „Recreația Mare” de Mircea Sântimbreanu. Cu autenticitate și
bucurie, elevii au redat universul școlii, fiind răsplătiți cu aplauze și apreciere, alături de aceștia
aflându-se și mentorul colectivului, doamna prof. Cristina Roșca.
În spatele fiecărei reușite se află muncă, răbdare și concentrare, după cum consemna
Marin Preda: „Uită-te la sudorul acela, exclamai eu arătându-i un sudor pe lângă care tocmai
treceam, sudează o linie de tramvai. Dar cu ce? Cu o flacără! Dar e o flacără albastră, care
topește fierul. Una obișnuită nu arde decât lemnul și paiele. Astfel se transformă și flacăra
talentului, din galbenă cum e de la natură, în flacără albastră sub tăria puterii de concentrare a
voinței într-un singur punct...”
Răbdarea, sensibilitatea și munca dau contur esențialului din fiecare dintre noi,
contribuind la cristalizarea personalității și la edificarea unei adevărate arhitecturi sufletești. În
acest sens, gândul lui Michelangelo devine o metaforă a descoperirii și a eliberării potențialului
ascuns: „Am văzut un înger în bucata de marmură și am tot cioplit până l-am eliberat de acolo.”
În aceeași linie a ideii expuse anterior, Cella Serghi subliniază dimensiunea profund personală a
creației și a lecturii: „Cred că nicio carte nu rezistă dacă nu zideşti în ea o parte din sufletul
tău.”
Primele întâlniri cu școala și cu scrisul poartă o încărcătură emoțională aparte, așa cum
reiese din evocarea lui Lucian Blaga: „Aveam însă o mică traistă de școlar, croită dintr-un sfert
de catrință cu chenare vii. Purtam în traistă o tăbliță roasă, care, din pricina făgașelor adânci
lăsate în ardesie de stilul de piatră al fraților de la cari o moștenisem, nu-mi era de niciun folos.
Tăblița era muncită de slove ca o lespede de copite [...].”
Formarea cititorului este un proces de durată, construit cu răbdare și consecvență.
Alexandru Vlahuță surprinde esența acestui efort: „Și pregatirea este o operă de fiecare clipă –
când pierzi rabdarea, împrăștii tot ce-ai înșirat și iar trebuie s-o iei de la început. De aceea și
vezi așa de puțini oameni fericiți…”
La finalul atelierului rămâne convingerea că astfel de activități dau sens parteneriatului
dintre școală și bibliotecă și contribuie la formarea unor tineri cititori activi, creativi și sensibili
la cuvântul scris.
Încheiem cu gândul lui Nicolae Iorga, ca formă de gratitudine și continuitate:
„Recunoștința – dobânda împrumuturilor sufletești”.
Prof. Marin Verginia
